Sine Deo

Mergeam pe un trotuar,
Prăfuit și cam gol
De pe o stradă anonimă,
Obosită și fără importanță
Cu pas mortuar.

Mi-ar fi plăcut să fi putut spune
Că meditam la nemurirea sufletului.
Că bâjbâiam după răspunsuri
La întrebări metafizice,
- perfide dar bune -

Dar adevărul fie redat
Mintea îmi era la fel de goală
Ca buzunarul din ultima zi
Înainte de mult-așteptatul salariu,
Deja dus și-amanetat.

Întins, cu capul răsucit către cer,
Zăcea pe piatra cubică un porumbel.
Il lovise probabil, în trecere,
Un șofer prea grăbit să ajungă
din urmă ziua de ieri.

I se juca vântul printre pene,
Treceau alte roți pe aproape
Și-aș fi trecut probabil mai departe,
Inutil și tot mortuar,
Îndepărtându-m-alene...

Întrebătoare, curioasă,
Neliniștită, temerară, disperată,
Singură, cuminte, încrezătoare,
Descurajată și tot nelămurită
Departe de casă,

Îi dădea încă ocol porumbița.