Regatul

Am plecat să mă plimb prin regat.
Măgulite, florile şi-au plecat corola,
Cu frunzele-atingând ţărâna.
Hrănite, adăpate? Suficient soare? Da?
E bine atunci. Grădinarii, politicoşi?
Mă bucur. Cum, prea multe
Capre de munte? Ronţăie petalele...
Ce îngrozitor! Vizitiu! Să limităm
Accesul cornutelor în Grădina-infinită.
Cum, nu putem? Nu se poate limita nimic
Infinit, decât poate, la infinit?
Neplăcut aspect. Să mergem mai departe...

Mi-am continuat plimbarea prin regat.
Incântaţi, copacii mi-au făcut vânt,
Cu ramurile lor noduroase.
Emblematici, cântaţi? Destule versuri? Da?
E bine atunci. Trilurile, odihnitoare?
Mă bucur. Cum, prea mulţi
Tăietori de lemne? Crestează tulpinile...
Teribil! Vizitiu! Să interzicem
Topoarele şi bardele în Pădurea-nesfârşită.
Cum, nu putem? S-ar întinde pădurea
La nesfârşit, înghiţind regatul?
Ingrijorător aspect. Haidem mai departe...

Mi-am încheiat plimbarea prin regat.
Consolate, păsările s-au rotit în cerc,
În semn de bun rămas.
Măiestre, majestoase? Senine văzduhuri? Da?
E bine atunci. Cuiburile, îndestulate?
Mă bucur. Cum, prea mulţi
Vânători? Pustiesc paşnicele ceruri...
Ce groaznic! Vizitiu! Să izgonim,
Puşti, carabine, să nu mai tragă-n păsări.
Cum, nu putem? E prea târziu acum
Căci lumea e clădită prin glasul surd al armei?
Cutremurător aspect. Închide uşa, vizitiu...

...Acesta nu-i regatul meu.