Să nu adormi...E ceasul
la care,
îţi ţes stelele văl azuriu din mare.
L-am invitat la cină pe Ovidius,
Şi a promis că vine, căci are togă nouă,
Şi vrea să i-o admiri.
Să nu fii tristă, moartea
Doare,
Şi dor esenţele mărgeanului topit.
L-am găzduit o noapte pe Ovidius,
Şi a promis că pleacă să-şi caute mormântul,
Cel cald şi neştiut.
Mi-e silă singur, viaţa
Cântă,
Pe partituri ciudate, ciudate odisei.
L-am petrecut la poartă pe Ovidius,
Şi a promis că-mi cântă, prin a le sale Triste,
Durerea unui om...
......................................
Cu tunet, fără vlagă, îşi joacă marea zarul.
Nu ţi-am aflat mormântul, l-am căutat atât...
Tânjesc să fiu ca tine, şi nu ştiu când sau cât,
La Pontus Euxinus m-o exila Cezarul.
Monday, 23 July 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment