Armistiţiu

Ţi s-a umplut de nisip rochiţa purtată deunăzi...


Am trimis albatrosul să-ţi şoptească
oferta mea de armistiţiu:
De la marea cea mare
şi până la primul ţărm păşit de Andrei,
cu oameni, păsări, peşti şi cruci,
Rămâne să rămână lumea mea.
De la somnul cel fără de vise
până la dulcele vis al împreunării,
Va fi domeniul tău,
cu oameni, păsări, peşti şi cruci.
Nu-s aspri termenii, mai aspră a fost lupta.
Te-am biruit pe mare şi te dăduseşi prinsă.
Bătea vântul în velele corăbiilor noastre,
Fărâmiţând pavilioanele negre cu alb,
Şi-atunci mi te-a răpit...
Blestemul să fi fost, destinul?
Dejoc printre stâncile mării
un absurd x si zero.
Te pot lăsa să câştigi, mare,
Dacă mi-o dai înapoi,
Dacă o convingi să accepte
Armistiţiul celor două lumi,
cu oameni, păsări, peşti şi cruci.